Notă
În anul 1993, într-un amplu interviu publicat în revista norvegiană Dissident (nr. 2/93, pp. 135-142) Cezar Ivănescu denunţa agresiunea la care a fost supus în timpul mineriadei, pe 14 iunie 1990, în sediul Societăţii Scriitorilor Români, teatrocraţia, faptul că puterea a fost preluată de foştii membri de partid etc. Interviul a fost luat de scriitorul Claus Stephani. Ca urmare a transmiterii unei versiuni a textului în limba germană şi la Bayerischer Rudfunk (în 1992), Claus Stephani a fost atacat verbal de o „persoană“ pomenită în interviu (v. textul cărţii poştale de mai sus). Care este rostul acestei postări? Acela de a vă arăta căile oculte ale exercitării presiunilor!
Pe 14 iunie 1990, Cezar Ivănescu a dat trei declaraţii unor televiziuni pe un coridor al Spitalului de Urgenţă, după îngrijirile din cabinet. Aţi dat de urma acestor filmări ?
RăspundețiȘtergereMai multe documente despre mineriada:
RăspundețiȘtergere1. http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/01/mineriada-din-13-15-iunie-1990.html
2. http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/01/mineriada-din-13-15-iunie-1990-crima-e.html
„Crima este aplaudată pe străzile Bucureştiului atât mi-a declarat poetul Cezar Ivănescu în ziua de 14 iunie, la prânz, la Spitalul de Urgenţă. E bătut, desfigurat de minerii care au venit să apere tânăra democraţie de după revoluţie.“ (O plimbare prin cetatea fără căpătâi, G. Arun, revista 22, 22 iunie 1990, p. 11)
@ Hilimon
RăspundețiȘtergereVa multumesc pentru informatii. Nu, nu am aceste înregistrari şi nici nu stiam că Cezar Ivănescu a dat declaraţii unor reporteri. Stiu însă ca există cel puţin o înregistrare video făcută de o persoană particulară (care ulterior a cerut azil politic în Elveţia) la câteva zile de la mineriadă tuturor celor maltrataţi de mineri atunci în sediul Societăţii Scriitorilor Români situat la etajul al treilea al unui bloc de pe bulevardul Magheru.
Ca o notă aparent fără o strictă legătură cu acest subiect menţionez şi faptul că de-a lungul timpului scriitorul Cezar Ivănescu a fost înregistrat (pe reportofon, dar şi pe bandă video) de foarte multe ori.
Toate aceste înregistrări reprezintă mărturii şocante ale anticomunismului poetului şi ale afirmaţiilor tranşante la adresa regimului comunist pe care le făcea în mod curajos şi consecvent în toate ieşirile sale (la Cenaclul Numele Poetului, la lansări, între prieteni, pe stradă etc.). În mod curios posesorii acestor înregistrări nu le fac publice. Acest aspect a fost menţionat şi de Cezar Ivănescu pe una dintre casetele înregistrate în luna februarie a anului trecut (fragment plasat şi pe acest blog). Însă şi doar din cele câteva înregistrări video realizate înainte de revoluţia/lovitura de stat din decembrie 1989 şi aflate în arhiva poetului Cezar Ivănescu se poate observa că întotdeauna din rândul celor prezenţi în preajma sa unele persoane plasau reportofoane şi înregistrau evenimentele respective.
În rog pe toţi cei care deţin astfel de înregistrări să le facă publice.