DOINA
(Străina)
! inima mea azi nu te mai vrea,
ia-mi cu tine tinereţea mea,
lasă-mă aice să rămân
şi fără de tine şi bătrân,
lasă-mă aice să rămân
şi fără de tine şi bătrân !
! ca să-mi iert că mult mi-ai fost dragă,
lasă-mi numa pâne da neagră,
noaptea s-o mănânc fără să văd
aşteptând urgie şi prăpăd,
noaptea s-o mănânc fără să văd
aşteptând urgie şi prăpăd !
! singur să mă bucur că mă-ntomn,
să-mi ud buzele numai în somn
cu sărată lacrimă, săraochiul
meu să plângă, dacă vrea,
cu sărată lacrimă, săraochiul
meu să plângă, dacă vrea !
! ochiul meu să plângă fără zor
cum plânge-n pădure un izvor
singur de când Lumea s-a-nceput
nici măcar de Dumnezău ştiut,
singur de când Lumea s-a-nceput
nici măcar de Dumnezău ştiut !
! viersul meu să-l cânţi numai noaptea,
şi din şapte numa-ntr-a şaptea,
lasă ziua cum e, dacă vrei,
că-i ajunge răutatea ei,
lasă ziua cum e, dacă vrei,
că-i ajunge răutatea ei !
DOINA
! o, Doamne,-n dimineaţa de regină,
cadavrul Soarelui strălucitor,
o, Doamne,-n dimineaţa de regină,
mi-apari ca un cadavru plin de flori...
sunt singur, văd lumina, şi-am să mor,
o, Doamne,-n dimineaţa de regină,
mort palid îmi vorbeşti din flori:
a murit şi-a Morţii Sfântă Regină !
! o, Doamne-n dimineaţa de regină,
visam întreg în carnea unei flori,
fierbinţi plămânii mei sugeau lumină
sânge-nălţând ca un parfum uşor !
! o, Doamne,-n dimineaţa de regină,
ca o virgină moartă,-aşezământ
al groazei de-a fi om de pe pământ,
cast imploram: Regină-a Morţii, vină,
n-am greul ţărnii,-s fără vină!
! o, Doamne,-n dimineaţa de regină,
cu mâna capul mi-l culeg din flori,
şi lacrimi grele plâng şi decât ele
e roua ta mai grea de două ori,
şi lacrimi grele plâng şi decât ele
e roua ta mai grea de două ori !
